Anul acesta nu am avut parte de diferitele soiuri de ciuperci care au abundat anul trecut , insa galbiorii acestia au fost mica mea doza de fericire .
Pe langa faptul ca acum doua luni , atunci cand pentru prima oara i-am putut savura , caci pana atunci nu mai mancasem galbiori proaspeti si nici nu gasisem prin locurile colindate de mine , am avut bucuria sa fiu cadorisita cu cateva gramajoare frumusele de galbiori .
Gramajoare care au devenit mai apoi , vedetele anului 2014 .
Si daca tot au devenit vedete , iar daca poze cu ei direct de la sursa nu am sa va arat ( poate anul viitor ; ) ) , sper sa va incante si pe voi ceea ce vedeti acum.
Eu una nu m-am putut satura fotografiindu-i si mi-a fost extrem de greu sa aleg aceste cateva poze in care sa-i vedeti si voi in toata splendoarea lor.
Daca aveti norocul sa-i intalniti in plimbarile voastre prin padure , neaparat trebuie sa stiti ca galbiorii (Cantharellus cibarius) :
- ii gasiti in padurile de conifere şi foioase din mai până în noiembrie ;
- cresc pe pamant ;
- după ploi apar în grupuri numeroase, mai ales în zonele cu muşchi ;
- palaria acestora este de un galben intens , iar piciorul care este plin , se subtiază spre bază si are aceeasi culoare ca si palaria ;
Cum sa nu-i confundati cu alte ciuperci asemanatoare , dar si pentru a vedea poze cu ei in natura si chiar si un filmulet care va este de ajutor , puteti vizita cu incredere blogul : Luisei .
In speranta ca aceasta postare v-a placut la fel de mult ca si celelalte de pana acum , va mai incant c-o ultima poza cu aceste minunate ciupercute de care eu m-am bucurat in acest an .
O toamna frumoasa , dragii mei !! ❤
Sunt ciupercile pe care eu le iubesc cel mai mult.In zona noastra se gasesc foarte multe dar nu am avut placerea sa merg sa le culeg,rezumandu-ma la a le cumpara de la piata.Cat este perioada lor,le prefer oricarei mancari.
Claudia , eu abia anul acesta am avut ocazia sa le incerc si chiar am fost foarte incantata de ele …
Cat sunt de frumoase… Din pacate, asa cum am mai spus, eu nu cunosc ciupercile si-mi este teama sa merg la cules.
Pup cu drag si astept sa vad ce bunatati ne faci din frumusetile astea 🙂
Stiu Simonicule !!
Mai cata si va innebunesc cu galbiorii mei …
bune,bune dar mult curaj la cules
Ina , fara curaj nu facem nimic , nu ? 🙂
Ii ador , sunt ciupercile mele preferate. Din pacate la cules nu ma incumet , mi-a teama sa nu o dau in bara. I-am vazut la un moment dat intr-un supermarket, dar pareau usor „ofiliti” , iar raportul pret/calitate … 😦
Hehe , ce figura esti !!!
Am vazut si eu la Lidl de cumparat , dar erau cam piperate …
[…] spuneam in postarea anterioara ca anul acesta nu am avut parte de prea mullte feluri de ciuperci , insa am fost norocoasa ca am […]
[…] Galbiori… stiam de ei de foarte mult timp insa abia in acest an am avut ocazia sa ii folosesc si intr-o reteta. Pur si simplu m-am indragostit de ei si au devenit ciupercile mele preferate! Nu se compara cu Champignions sau Pleurots, ciuperci pe care le folosesc cel mai des. Pur si simplu pe langa textura carnoasa si culoarea superba, au si o aroma specifica pe care o ador! Ce rau imi pare ca nu am avut ocazia sa ii gatesc mai des si pacat ca se gasesc mai greu si doar in perioada asta a anului. […]
[…] si paste , m-am gandit sa le folosesc in combinatie cu galbiorii care anul acesta mi-au oferit o doza de fericire : ) […]
[…] galbiori proaspeti(de preferat culesi din padure; ) ) […]