La Multi Ani , dragii mei !!!!

Am lipsit in ultimele zile deoarece trecerea dintre ani am traversat-o la mare inaltime ; ) , iar acum , gandindu-ma la voi si dorindu-mi sa va urez UN AN NOU asa cum vi-l doriti , am decis ca de-nceput de an sa va incant privirea cu peisajele pe care eu le-am admirat in primele zile din acesta  .

Si daca tot am inceput anul la inaltime , va doresc ca 2014  sa va duca pe cele mai inalte culmi , oricare ar fi ele  , sa fiti iubiti si fericiti , si nu in ultimul rand , sa nu uitati ca viata e frumoasa !!

S-aveti un AN de VIS !!!

Publicitate

Lindenfeld – Satul parasit si povestea scanduricilor mele ….

De ce pozele mele transmit povesti ? 🙂 Pentru ca sunt facute pe niste scandurici care ascund in spatele lor …. adevarate povesti !!! ♥

De mult ma tot gandesc sa fac o postare despre scanduricile mele , insa se pare ca abia acum am reusit sa fac asta . Multe fete m-au intrebat despre scoarta pe care fac pozele sau daca fotografiez pe o masa veche . Ei bine , pe ceea ce fac eu pozele , nu este nici scoarta , nici masa veche , ci niste scandurici aduse din locuri magice, asa cum imi place mie sa le spun.

Cautarea dupa cele mai frumoase scandurici : ) a inceput in luna  martie a anului trecut  , cand , in speranta ca zapada este totusi topita , ne-am aventurat in satul parasit , caci acolo imi doream sa gasesc cele mai frumoase si speciale scandurici .Si acolo le-am gasit !!

Satul se numeste Lindenfeld si a fost un mic satuc de munte asezat intr-un peisaj pitoresc mai mult decat fascinant , iar cei care au vizitat satucul stiu despre ce vorbesc ; ) .

Cu un drum de acces destul de anevoios , dar in acelasi timp foarte frumos avand in vedere ca o parte din el il putem strabate prin padure ( de aici mi-am cules cele mai frumoase conuri si cele mai parfumate ciupercute ; ) ) .

Drumul pana in sat ne ofera o multime de peisaje care mai de care mai frumoase , iar daca prima portiune o strabateti prin padure si va bucurati de racoarea si mirosul acesteia , pe cealalta portiune de drum puteti admira cele mai frumoase dealuri , ci anume deaurile de plus  asa cum mi-a placut mie sa le numesc .

Sunt convinsa ca sunt foarte multe de povestit despre minunatul satuc care candva a fost o asezare plina de viata si voiosie  , o asezare in care  toti locuitorii erau de origine germana si care cu siguranta pastrau traditia cu cea mai mare sfintenie . Eu una mi-as fi dorit sa-l vizitez si sa-i simt fosnetul exact asa cum era in acea perioada , cu oameni si  traditii  , iar atunci , cu siguranta va povesteam mult mai multe decat v-am spus acum , insa , din pacate  nu-i mai putem vizita decat ruinele  care inca transmit parca tot ceea ce a fost candva acolo .

Pe blogul lui Mircea Rusnac puteti gasi multe articole minunate despre ceea ce a fost candva superbul Lindenfeld :

– Povestea ingerului din Lindenfeld;

–Sufletul Lindenfeldului ;

–Amintirile unei foste locuitoare din Lindenfeld ;

–Lindenfeld in Anuarul Socec al Romaniei Mari ;

– Informatiile lui Horst Dieter Schmidt despre Lindenfled ;

Satucul acesta fermecat l-am vizitat  de nenumarate ori , este destul de aproape de orasul nostru ( Caransebes )   , incat ori de cate ori ne-am dorit sa-l vizitam , am facut-o , iar dorinta mea de a gasi niste scandurici magice pe care sa le pot pastra prin intermediul pozelor mele , a devenit realitate .

Asa cum v-am spus in primele randuri , la sf lui martie 2012 ne-am aventurat impreuna cu niste prieteni spre acest satuc .Aceasta a fost prima plimbare in care am dat de zapada 🙂 ( de cele mai multe ori am vizitat satul primavara , vara si toamna ,  insa niciodata nu am dat de zapada ) .

Cu cat urcam mai sus , zapada era tot mai mare , drumul era ingropat in zapada, iar cand paseam pe acolo , ne afundam in aceasta pana la genunchi.Drumul era tot mai inaccesibil , iar speranta noastra scadea cu fiecare pas facut  .Ne era frica ca nu putem ajunge pana-n sat , insa dorinta mea de a  gasi macar o sacandurica  mi-a dat curaj si putere de a pasi mai departe .Eu eram totusi fericita ca aveam bocancii si nu eram uda la picioare ( mai bine zis la talpi :)) , caci zapada trecuse peste bocanci , insa cativa dintre prietenii nostrii erau in adidasi , deci va puteti inchipui cum erau piciorusele lor .Cu chiu cu vai am ajuns in sat , obositi , dar fericiti , am vizitat casutele  ptr a nu stiu cata oara , apoi ne-am oprit la biserica , am tras clopotul 🙂 , ne-am tras sufletul si am facut cateva  poze .

 Drumul de intoarcere insa  , mi-a adus ceea ce am cautat . In gardul unei case  am gasit scandura dorita !! Imi parea rau sa o iau , dar in acelasi timp mi-o doream enorm , pentru ca de fapt , de aceasta data , pentru scandurica venisem.

Intr-un final am luat-o , iar acum ,  de cate ori fac poze pe ea , imi amintesc cu drag de sat si de tot ce este acolo .

M-am gandit sa va arat cateva poze facute pe prima mea scandura ( cea din imaginea de sus )  :

La iesirea din sat ne-am oprit intr-o poienita sa mancam ,  apoi am ales un alt drum de intoarcere .Un drum care mi-a adus in cale alte scandurici , de aceasta data trei .Le-am ales dintr-un acoperis cazut , iar la prima vedere chiar nu mi-au placut fff tare , insa dupa primele poze facute pe ele , am inceput sa le indragesc tot mai mult .

Iar aici puteti vedea  poze facute pe cele 3 scandurici :

Sper din suflet sa va placa aceasta postare despre satucul parasit si desprre scanduricile mele pe care nu le-as schimba cu nicicare alta , iar daca  cumva aveti ocazia ca vreodata sa ajungeti prin aceasta zona si vreti sa-l vizitati , dati de stire , da ? 😉

• Pozele cu aceste peisaje sunt selectate din toate iesirile noastre la Lindenfled , de acolo difera si calitatea lor deoarece sunt si cateva mai vechi si sunt facute cu un alt aparat , iar ptr cateva dintre ele vreau sa-i multumesc si lui Marius  deoarece noi cred ca am sters din greseala o parte din ele , iar daca Marius nu-mi dadea si din pozele facute de el , postarea nu ar mai fi fost asa frumoasa !!! 😉 

Va imbratisez cu drag !!

Lacul Zanoaga – Parcul National Retezat

Din nou in RETEZAT , insa de aceasta data tinta este : LACUL ZANOAGA !! 🙂

Va povesteam in aceasta postare cat de mult iubim noi acesti munti si cu cata placere revenim ptr noi trasee . Anul acesta era cat pe ce sa ratam iesirea in Retezat . Din diferite motive am tot amanat-o , iar  zilele trecute , am lasat totul si impreuna cu inca doi prieteni ( Dana si Dani ) am plecat spre RETEZAT .

In ciuda tuturor celor care ne-au zis ca peste noapte ne alegem cu cateva grade minus , iar ziua nici mai mult nici mai putin de 15 grade  , noi , mereu increzatori cand plecam in hoinareli , am avut parte de cele mai frumoase zile traite pana acum in RETEZAT.

Vineri am urcat la Lacul Bucura unde am si campat , iar datorita faptului ca am urcat vineri si nu sambata cand era mult mai aglomerat , am gasit cazare 🙂  exact acolo unde mi-am dorit , cazare cu privire spre lac .

De data aceasta mi-am dorit ca atunci cand ma trezesc si ies din cort , sa vad lacul in toata splendoarea lui !!

Dupa ce am campat si ne-am asezat lucrusoarele unde trebuie 🙂 , am mancat si am stat la povesti , apoi cand soarele a apus , ne-am pregatit fiecare cate-o portie generoasa de ceai cu lamaie asteptand sa rasara luna . De fiecare data cand am fost in Retezat , dimineata si seara aveam parte de ceata , insa acum , vremea a fost superba , ziua cu un cer senin si fara pic de nori , iar seara , seara ne lumina cararile , luna . Totul era perfect , iar peste tot in jur , erau mici grupuri care se amuzau cu fel si fel de povestioare , apoi fiecare se retragea  in cort ptr a se odihni ptr o noua zi , un nou traseu , o noua provocare .

Sambata dimineata , dupa ce am savurat micul dejun 🙂 , am pornit spre Zanoaga .Traseul  ales a fost unul superb , un traseu cu o multime de lacuri care mai de care mai frumoase .La fiecare lac ne-am oprit cu privirea cateva minute si parca nu ne venea sa credem ca fiecare traseu ne uimeste atat de mult prin splendoarea sa.

Apoi a urmat partea cea mai solicitanta, mai precis urcarea spre saua Judele , o urcare abrupta si destul de riscanta , insa am urcat cu bine .

Dupa ce am scapat de urcare 🙂 , ne-am odihnit vreo 10 minute . Eu am stat tolanita si am savurat peisajul , iar Dan a savurat niste biscuiti :).

Vazandu-ne  scapati 🙂 de ce era mai greu ( adica de urcare :)) , am pornit cu forte noi in drumul nostru spre lac .

In cateva locuri am gasit  rododendroni care  inca mai aveau cateva floricele , iar tufele de afine ne-au rasfatat cu fructe putin pomaite , dar grozav de aromate .

Dupa aproape trei ore de mers , zarim si frumosul lac Zanoaga .

E superb !!!  Inconjurat de stanca ” plusata” , eu asa-i zic , tufele de jneapan crescute pe stanci , de la distanta dau impresia ca acestea  sunt imbracate-n plus .

Multi spun ca acest lac nu este asa spectaculos , insa are farmecul lui .E adevarat ca nu este inconjurat de creste impunatoare asa cum este Lacul Bucura , insa are ceva special , iar noua ne-a placut foarte mult , de aceea am si lenevit langa el mai bine de-o ora .

In acest timp am stat si la povesti cu un cioban ( vb vine cioban ca cica era proprietarul oitelor , iar el il inlocuia pe unul dintre ciobani , care , de frica ursului , isi parasise meseria 😦 ) . Cand am vazut turma , noi am sperat ca vom savura si cate-o feliuta proaspata de cas , insa oitele si capritele venisera sa se relaxeze si ele la marginea lacului , stana era peste o alta creasta , iar casul ptr noi a ramas , de aceasta data , un vis neimplinit . Si stand noi la povesti cu nenea proprietarul de oite 🙂 , se apropiasera de noi cateva caprite in frunte cu un tovaras tap , zis Ilie.

  Un exemplar frumos si  bland , dar in acelasi timp foarte pofticios 🙂 .

Dan i-a dat cateva bucati de paine , apoi un sandwich pe care Ilie doar il gustase putin :):)  , ehhh , era cu sunculita , iar el era vegetarian, normal !!

Dupa atatea bunatati , cu ce credeti ca l-am servit noi pe Ilie la desert ? :):) , cu jeleuri acrisoare , si vai cat de simpatic a fost , ce mutrita a facut cand a simtit gustul dulce -acrisor , iar eu am crezut ca nu o sa le manance , insa dupa primul jeleu , a mai savurat cateva cu mare placere , apoi abia am scapat de el !! :):))

Stiu ca v-am innebunit cu atatea poze cu Ilie , dar noua ne-a placut atat de mult incat a fost in centrul atentiei , si chiar daca noi speram sa vedem capre negre cocotate pe stanci , iata ca le-am intalnit pe cele albe , iar Ilie , cu barba-n vant 🙂 , a fost vedeta lacului .

Dar sa revenim la traseu si la drumul nostru de intoarcere , drum pe care l-am parcurs in 3.30 h , incantati de tot ceea ce am vazut si satisfacuti la maxim ca am parcurs acest traseu cu brio .

Ajunsi la cort , am mancat cela mai bune macaroane cu branza 🙂 , iar la cat eram de obositi nici macar poze nu am mai avut chef sa facem .  Am lenevit  langa cort privind lacul si ascultand adierea usoara a vantului .

Duminica a fost ultima zi de „leneveala ” in Retezat si ne-am propus sa mergem la un lac din apropiere unde sa putem sta linistiti la soare .

Ajunsi la Taul dintre porti ( asa se numeste acest lac ) , am lenevit la soare mai bine de trei ore , apoi ne-am intors in locul unde am campat , am mancat si am inceput sa ne pregatim rucsacii si sa coboram spre masina.

Mica noastra aventura se terminase . Tristi ca ne intoarcem acasa , dar fericiti ca am trait  trei zile superbe inconjurati de aceste minunate peisaje.

O viata plina de zile frumoase va doresc !!!

Un loc pentru sufletul meu …..

 In aceasta luna pe data de 6  , blogul Kadiei a implinit 2 anisori , iar cu aceasta ocazie a organizat un superb concurs aniversar cu o tema fff frumosa .Tema propusa de Kadia se numeste ” Un loc pentru sufletul meu ” , iar  cei care participa trebuie sa faca o postare cu un loc care a facut parte sau inca face , din sufletul lor !

Mie mi-a fost fff greu sa aleg un loc ptr sufletul meu , ptr ca am multe locuri superbe pe care le vizitez in fiecare an si de care nu ma voi satura cat voi trai , insa unul cu totul si cu totul special , mai ales ptr peisagistica , si pe care am vrut neaparat sa vi-l arat este : Parcul National Retezat !!!

Primul lac pe care l-am vazut din acest imens parc , a fost superbul Lac Bucura !!

Cu rucsacii in spate , odihnim umerii si papam o cicolatica ptr forte noi in drum spre Bucura !!

Lacul Bucura !!

Prima data cand l-am vizitat a fost acum 5 ani , iar de atunci pot spune ca mergem in fiecare an . Au fost ani in care am fost si de 3 ori intr-o luna . Imi pare rau doar ca nu am stat niciodata mai mult de doua zile deoarece nu ne-a permis timpul , insa de fiecare data cand l-am vizitat , sambata urcam pana la lacul Bucura unde ne cazam , cu cortul , desigur !!! 😉 , apoi duminica dimineata asteptam sa se ridice ceata de pe lac , sa rasara soarele si sa plecam pe trasee .

Intr-o duminica dimineata cand ceata se ridica incetisor de pe lac !!! Nu vreti sa stiti ce frig e dimineata cand iesi din cort , iar apoi cum la pranz te toropesti de caldura !! :0

Pregatita de un nou traseu !! :):)

Lacuri sunt o multime , iar fiecare traseu iti ofera alt peisaj !!!

Pe langa stancile impunatoare , puteti zari o multime de vietati ( noi am zarit cateva capre negre 🙂 , iar la o tura pe care nu am terminat-o , am zarit un urs :))) , dar asta e alta poveste :)))) , sau puteti culege muguri de jneapan , si nu in ultimul rand puteti admira superbii rododendroni de care eu sunt fascinata !!!!!

Ador muntii si imi pare rau ca inca nu am ajuns sa-i vad pe toti din tara , dar cu siguranta o voi face ptr ca nimic nu ma relaxeaza mai mult decat o iesire la munte , chiar daca unele ture sunt destul de grele si obositoare uneori , ptr mine  merita tot efortul !! Decat sa fac cine stie ce exercitii fizice, prefer sa fac un traseu de cateva ore  bune ( cel mai lung a fost de 9 ore ) si sa respir aer curat !!

In aceasta poza , in partea stanga puteti observa corturile care sunt la Lacul Bucura !!

As putea sa mai scriu mult si bine despre traseele pe care le-am facut , despre ce am papat la cort , sau despre cum am baut dimineata ceai facut la primus si servit cu feliute de lamaie , sau de ce nu , sa va povestesc ca la prima noastra iesire in Retezat  ne-am luat limonada cu gheata de acasa , iar cand am ajuns la lacul Bucura toropiti de caldura , am savurat-o intr-un cadru de vis  !! Nimic nu putea fi mai frumos !!!

Nu stiu cati dintre voi l-ati vizitat , insa sper cu aceasta postare sa va conving sa o faceti cat de curand !! Sustin cu voce tare ca avem o tara superba , avem locuri minunate pe care multi nu le-au vizitat inca sau poate nu o vor face niciodata , insa nu stiu ce pierd !!!!

Pornind de la aceasta idee a Kadiei , voi face o noua categorie pe blog , categorie in care voi mai reveni si cu alte postari cu locuri superbe din tara noastra , locuri care merita vizitate !!!!

Mi-a fost greu sa aleg poze ptr aceasta postare ptr ca am extrem de multe , insa sper ca cele pe care le-am ales sa va incante la maxim !!

Iar acum , as vrea sa stiu daca v-am convins sa vizitati  :

  V-am convins ? :):)

P.S . Cu aceasta postare se pare ca v-am dezvaluit o alta pasiune de-a mea : muntele si drumetiile !!! 😉

Va imbratisez cu drag !!