Fructe in fel si chip !!!

Crant cu rubarba si capsune

Magda Adina25 comentarii

Crant cu rubarba si capsune

Sunt cativa ani buni de cand imi doresc sa incerc  rubarba , dar se pare ca nu am avut ocazia sa o fac , pana acum . Saptamana trecuta mi-am cumparat fericita mai bine de 1 kg , iar ieri  m-am decis sa fac acest simplu , dar delicios desert . Reteta , usor modificata , ce-i drept , o am dintr-o carte cu ffff multe retete pe  care inca nu am reusit sa le incerc –  1000 de retete de deserturi a editurii Aquila , carte pe care v-o recomand si voua ; ) .

Ingrediente pentru crant :

  • 140 g faina
  • 170 g unt moale
  • 1 vf lingurita scortisoara macinata
  • 120 g zahar brun
  • 1 plic zahar vanilat

Ingrediente pentru umplutura :

  • 300 g capsune
  • 300 g rubarba
  • 4 linguri zahar brun
  • 1 vf lingurita ghimbir macinat
  • 1 lingura migdale macinate + 1 lingura fulgi migdale

Intr-un castron puneti faina  impreuna cu untul taiat cubulete .Amestecati zaharul brun cu zaharul vanilat si praful de scortiosoara , apoi le adaugati peste faina si unt. Amestecati toate ingredientele pana ce aluatul devine nisipos , apoi formati din acesta o mingiuca pe care o inveliti intr-o folie si-o bagati la frigider pentru 60 de minute .

Dupa ce au trecut 30 de minute , va puteti ocupa de rubarba si capsune .

Spalati tijele de rubarba , le taiati marginile , apoi le taiati bucatele micute ( daca faceti preparatul intr-un vas mai mare , puteti taia rubarba in bucati mai mari ) .

Puneti bucatelele taiate intr-un castron incapator.

Spalati si capsunele , le rupeti coditele , apoi le taiati in patru si le puneti in castron , peste rubarba .Presarati zaharul brun si praful de ghimbir , si amestecati cu grija totul.

Aranjati fructele in vasute individuale ptr graten sau intr-o tava , iar deasupra acestora radeti pe razatoarea mare din aluatul pastrat la frigider .

Bagati totul in cuptorul preincalzit pentru 20 -25 de minute , iar daca doriti sa presarati migdale deasupra aluatului , asa cum am facut si eu , scoateti vasutele dupa 15 minute din cuptor si presarati deasupra fiecaruia migdale macinate si 3-4 fulgi . Bagati apoi vasele in cuptor si le mai lasati pana migdalele si aluatul incep sa se rumeneasca usor .

Cand acestea sunt gata , le scoateti din cuptor, le lasati putin sa se raceasca , apoi le serviti .

Crant cu rubarba si capsune

Pofta buna !!!

25 de gânduri despre “Crant cu rubarba si capsune”

  1. Noa dara! Hai ca ma uit ca habauca la poze! Faine, nimic de zis, ca de altfel, tot ce iese din ochiu’ de maestru si din minutele tale harnicute, da’ zau daca stiu ce-i ala „crant” ! E prima data cind aud despre asta, cum, e prima data cind il si vad (e un EL, banuiesc desi cred ca e o EA la capitolul dulcegareala)…Si mai am o intrebare geniala, zic io…cum se maninca domne’ el ? Se poate taia sau trebuie imbucat cu lingurita/ furculita din dotare?
    Magduto, scuza-mi tu nestiinta da’ zau daca ma pot pricepe ce e cu nebunia asta!
    Eu cunosc un fel de crant dintr-asta, mare si lat, numit SCOARTA insa e o prajitura veche facuta de bunamea atunci cind vroia sa se lafaiasca in bunataturi, o simplisima dulcegarie cu nume atit de …scortos… si-atita de bun de ziceai „haida inc-un rind buno, ca n-a fi foc” si fugeam la labusu cu smintina si incingeam scoarta (in fapt, un blat simplu si subtire cit un jejet presarat deasupra cu nuci tocate apoi copt) in alba-dalba-grasa adunata intr-un putinei… „Ni ca-i mitu la labus” zicea buna si ridea cu gura pina la urechi cind ne vedea cu mustati albe…:))
    Hmmmm, multe , multe amintiri Magduto!
    Tuc banatanca faina cu al ei hermafrodit crant(ca zau daca stiu ce gen e) si sper sa nu se supere chefii intr-ale bucatarelilor pentru ofensa nominala adusa frumosului/frumoasei…
    Vezi dara? Da’ le dau un darab de scoarta musai unsa cu smintina din cea grasa de sta lingura-n ea ca paru-n porodica inainte de copilire! Sau dupa…? Nici asta nu ma pricep… 😀

    Răspunde

    • Eu zic ca pozele nu-s prea reusite , dar daca tie iti plac , nu pot decat sa ma bucur !!!! 🙂
      Hmmmmm , cam multe intrebari la care eu trebe sa raspund la ora asta tarzie !! :((((
      Pentru inceput , cred ca e un EL ( aluatul sfaramicios , caci asta este acest crant ; ) ) , apoi cu siguranta e o EA ( dulcegaria ) , cat despre mancat , doar cu lingurita se cam poate . Aluatul devine crocant deasupra , iar fructele isi lasa toata aroma si sucul in micutele boluri .
      Asa m-ai facut sa rad povestind despre minunata scoarta si buna ta . Sa stii ca si bunica mea facea multe prajituri de acest fel , iar din cate stiu eu si-mi aduc aminte , reteta prajiturilor cu acest aluat sfaramicios dat pe razatoare si pus deasupra fructelor a invatat-o de la nemtii care locuiau in satul bunicilor si care erau intr-un numar destul de mare .Tot de la nemti am invatat sa servim fripturile alaturi de sosurile de fructe sau de compoturi – o NEBUNIE pe care mai mereu o repet ( sosul de visine alaturi de fripuri ma INNEBUNESTE !!! ).
      Sper ca te-am facut sa pricepi ceva 🙂 , iar la partea cu chefii , zau ca nu-mi pasa de ei !! :))

      Răspunde

      • Hahahahah….priceput-am so well!!!!! Ca stim s-o dam si pe ris si pe plins cind e cazu’ !
        Mai, sa stii ca si ungurii astia printre care ma invirt eu de mai bine de 15 ani au o dulcegareala buna rau de tot si tot cu aluat nisipos: si are un nume la care limba nu vrea sa coopereze ca sa iasa ceva de dai doamne asa ca o sa-l transliterez asa de romaneste de sper sa nu-mi sara-n cap cei numiti mai sus: porhonios….Cum se scrie nu ma intreba ca in afara de „ioi” nu stiu nimic altaraceva! Un soi de aluat nisipos la baza, uns cu dulceata acrisoara si ras deasupra aluat. Se coace apoi se pudreaza cu tucur vanilat pudra. E cea mai buna placinta de facut cind ai de mers la mare inghesuiala si caldura ca ajungi cu ea intreaga la destinatie.
        Ador sosul de visine cu rasol sau cel de gutui sau de mere… si asta multamita mamei care a luat ce era mai bun din amalgamul de culturi care-a pastorit al meu areal de bastina adica al Tarii Zarandului.
        Aci, la criseni, influenta maghiara in bucatarie e pregnanta si cei cu colecistul mai slabanog (aka Mala Teaha) au rau de furca cu rintasurile, carneturile nelipsite de pe masa zilnica ca sa nu mai zic de prajiturile grele si ingreunate de idei abracadabrante. Ca o chestie mai sloboda de gura, jumatea mea oficiala n-a stiut ce e aia ciorba de perisoare, ardei umpluti ca fel doi, cartofi natur ca la aia frantuzesti inca se uita ca la „felul doi” vorba ceea, ciorba de lobode e inca „mincare pentru oameni bolnavi” iar orezul cu ciuperci e ceva de nedigerat. Greu cu influentele astea native marcate greu de-un modernism in care fast-foodul ia locul unui ritm echilibrat alimentar. In fine…
        Iar m-am intins la taclale precum babele alea iesite din puscarie!

  2. Magda draga din nou ai facut ceva frumos, delicios si prezentat in stiul tau caracteristic, adica deosebit. Delicios crantul dar astept si restul de 999 de retete 🙂

    Răspunde

  6. Oooh, tare as fi vrut sa fiu in bucataria ta cand se coceau bunatatile astea. Cred ca mirosea de nu-ti mai venea decat sa stai lipit de geamul cuptorului asteptand cu nerabdare sa poti gusta delicioasele fructe.

    Răspunde

Lasă un comentariu