Biscuiti cu tarate de grau si samburi de jir


Biscuiti cu samburi de jir

In ultima mea plimbare in natura , mai precis , plimbarea de acum o saptamana , m-am intors acasa cu doua mici gramajoare  de jir cu gandul ca in acest week-end sa fac biscuiti . Am vrut sa incerc ceva ce nu am mai facut niciodata , si cand spun asta , ma refer la ingredientele folosite pentru acestia . E prima data cand folosesc tarate intr-un aluat , si e prima data cand fac ceva cu acesti samburi .

Daca nu ati gustat niciodata minunile astea mici , nu  va pot spune decat  ca sunt dementiale !!!

Jirul il gasim in padurile de fag , toamna tarziu , iar samburii acestuia  au o multime de beneficii .Mai multe informatii despre fructul fagului , caci asta este jirul defapt , gasiti aici sau aici .

Acum daca toti ati aflat ce-i jirul ,  sa trecem la biscuiti , nu ?

Biscuiti cu tarate si samburi de jir

Ingrediente pentru circa 40-45 de biscuiti :

  • 220 g faina
  • 120 g tarate fine de grau
  • 1/2 plic praf de copt
  • 140 g unt
  • 80 g zahar tos
  • 1 ou
  • esenta rom
  • 2 linguri zahar brun
  • 3 linguri samburi de jir

Scoateti untul din frigider inainte cu cateva ore de a-l folosi .

Taiati  apoi untul cubulete si amestecati-l cu zaharul tos , pana obtineti o crema fina .

Adaugati oul si cateva picaturi de esenta de rom si amestecati bine  compozitia .

Faina o amestecati cu taratele si praful de copt , apoi , putin cate putin , o adaugati in compozitia de unt . Dupa ce ati incorporat-o  toata , puneti aluatul obtinut pe o masa tapetata cu faina si framantati-l bine , apoi , cu ajutorul unui sucitor intindeti-l intr-o foaie nu foarte subtire .

Cu un decupator , decupati orice forma de biscuiti doriti .

Tapetati o tava cu hartie de copt si aranjati biscuitii decupati in aceasta .

In mijlocul fiecarui biscuite , puneti putin zahar brun , apoi infigeti in aluat cativa samburi de jir .

Bagati tava in cuptorul preincalzit si coaceti-i nu mai mult de 20 de minute .

Biscuiti cu tarate si samburi de jir

 Mai puteti face biscuitii acestia cu jir  prajit putin in cuptor ; ) , apoi zdrobit si bagat in  aluat sau , dupa ce aranjati biscuitii in tava , ii puteti unge pe fiecare cu sirop de brad , apoi presarati deasupra jir zdrobit .

Eu am avut prea putin jir cules  si nu mi-am putut permite sa adaug si-n aluat : ( , insa data viitoare  stiu ce am de facut pentru ca biscuitii acestia merita repetati !! ; )

Si pentru ca toamna , pe langa cele mai gustoase roade ne ofera si flori in cele mai frumoase nuante pamantii , haideti sa ne bucuram privirea si cu micutele crizanteme …..

Tablou de toamna <3

Trimit cu drag aceasta reteta in casuta Laurei , caci luna aceasta ne provoaca sa pregatim fel si fel de fursecuri pentru proiectul Dulce Romanie !

O seara minunata va doresc !

40 de gânduri despre “Biscuiti cu tarate de grau si samburi de jir

  1. Nu am gustat niciodata jir. De fapt, nici nu stiam exact ce este pana sa-l vad aici. Asa ca am invatat ceva astazi. Si m-am incarcat pozitiv cu imaginile tale frumoase!

    O imbratisare mare!

    • Draga mea , daca ajung saptamana viitoare sa colind padurea , promit ca voi aduna ptr tine jir !!! Trebuie neaparat sa-l gusti si sa faci ceva minunat cu el !! 😉
      Multumesc ptr vb frumoase !!
      Te imbratisez si eu !! ❤

      • O, multumesc, dar nici nu stiu ce sa fac cu el! Trebuie sa fac o documentare larga 😀

        Semintele de jir sunt asemanatoare cu cele de pin? Pe acelea le stiu si imi plac mult!

  2. Nu stiam ca se pot folosi la bucatarie 🙂 O sa caut la urmatoarea incursiune in natura, numai sa ajungem la padurea de fag. La vreo 50 de km de noi e cea mai sudica padure de fag din Grecia 🙂

    • Dani , stii acum !!! 😉 Noi am fost intr-o drumetie destul de lunga si obositoare , iar jir am cules doar cand ne-am oprit sa mancam .De aceea nici nu am cules foarte mult , insa la sf acestei saptamani , daca vremea ne permite , mi-as dori sa merg si sa culeg mai multisor putin !! 🙂

  3. Este prima oara cand aud de o reteta cu jir, ce gust au? Seamana cu ceva cunoscut?
    Multumesc pt reteta, va urmaresc cu interes de ceva vreme, Oana

  4. Tot timpul invatam cate ceva de la tine. Eu nici macar n-am auzit de semintele astea. M-ai facut foarte curioasa. Imi place foarte mult cum folosesti in bucatarie roadele padurii in care iti petreci timpul liber. Cred ca e un sentiment placut sa stii ca padurea te rasplateste pentru dragostea si grija pe care le-o porti.
    Sunt splendide pozele tale de toamna insorita. Felicitari!
    Te imbratisez cu mult drag.

    • Ritucule drag , nu chiar tot timpul , dar ma bucur ca va pot aduce din cand in cand noutati si bunatati din natura !! ;)Eu una , fara natura nu cred ca as mai putea trai , sincer !!!
      Ma bucur ca-ti place tot ce ai gasit aici !!
      Mii de imbratisari !! ❤

    • Ritoooo, asa mi-as baga nasu-n crizantemele alea caramizii de nu-i adevarat! Cit despre scindurelele Adinei ce sa mai zic?!
      Maiastra si fotografa banatanca noastra draga!
      Va tucalesc ardeleneste pe amindoua! ❤

  5. Noa, asta da! M-ai bagat in cea mai dilematica dilema, ca sa zic asa… Jir Adino ? Pe cuvint de Mala daca m-as fi gindit ca e comestibil desi trebuia sa ma gindesc la asta.
    Imi amintesc ca bunicii mei culegeau jir ca sa-l deie porcilor tinuti peste iana…stiau ei ce stiau! Vezi de ce zic eu mereu ca intelepciunea batrinilor bate de departe orice modernism??? Si ma mai gindesc la un aspect dar sa nu rizi de mine: in caz de razboi sau foamete natura are solutii la orice. Nu-i asa? Sanatatea la ea acasa cu orice ingredient vrei.
    Mult timp am urmarit pe un canal TV strain ciclul acela de emisiuni care te invata tehnici de supravietuire folosind orice ai in preajma. Multe am invatat de acolo. Cum, uite ca azi, tu, aici, ne-ai invatat ca jirul nostru gratis e poate mai bun decit aluna americana sau migdala greco-spaniola.
    Vezi Adino, asa inteleg eu soiul asta de blogareala, un schimb de informatii care sa puna degetul / pansamentul pe rana si exact acolo unde doare.
    Nu pot decit sa fac o plecaciune in fata banatencei dragi, bineinteles cu pupatura de rigoare..

    PS: ca nu se putea altfel si iar scriu kilometri aci..
    Am vrut sa-i fac azi stiind ca sunt o minune insa, am vreo 5 kile luate peste linie si-am zis NU oricarui produs dulce, copt, rascopt, bomf, cremuit sau ba sau sub vreo alta forma de agregare. Dar, cind m-o pocni in moalele crestetului pofta de oaresce dulce, si mai ales copt, o sa comit biscuitii astia pentru ca sunt mai mult decit sigura ca sunt dementiali.
    Am zis-o!

    • Malucule drag ,
      Sunt atatea lucruri pe care inca le putem descoperi si de care ne putem bucura la maxim , incat nici macar nu realizam cat sunt de accesibile .Cat bine ne fac culegandu-le cu propriile manute atunci cand ne relaxam pasii si sufletul in micile drumetii din natura , apoi cu cata satisfactie le pregatim si le savuram impreuna cu cei dragi . Pentru mine toate astea sunt mai presus de orice .
      Sa stii ca eu de mult visez sa stau intr-o casuta in padure si sa ma bucur de toate minunile pe care natura ni le ofera .Sa culeg fructe si sa fac fel si fel de dulceturi , ciuperci , leurda si multe altele …. iuffff , e un vis din care nu mi-as mai dori sa ma trezesc , zau asa !! :))
      PS. Biscutii musai tre’sa-i incerci , dar numai cand te-o pocni pofta de dulce !! Esti fenomenala si mi-esti draga de numa !! ❤

  6. Ba mai mult: te încurajăm! 🙂 Când ești în stare să naști pofte oamenilor cuminți, care poate n-au mâncat niciodată una sau alta, înseamnă că chiar ai un dar de mare preț! 🙂

  7. Nu stiu cum sunt samburii de jir, de biscuiti nu ma indoiesc ca sunt buni, dar sincer eu te-am vizitat mai mult de data asta ca sa te felicit pentru poze.
    Imi plaaaac, muuuult 🙂

  8. Pana sa te cunosc ma gandeam ca stiu destul de multe lucruri despre „traiul la tara”, ca doar, copil fiind, acolo am copilarit.. Dar se pare ca m-am inselat! 😛 Nu cunosc sub nici o forma ciupercile, si daca nu-s ambalate si etichetate, deja am o problema.. 🙂 si de fructele astea habar n-aveam!!! De unde le tot afli tu pe toate?! Sau, cand mai ai timp si de d-astea?! 😛
    Pup cu drag fata frumoasa!

    • Simonicule , esti atat de simpatica !!!!! ❤
      Sa stii ca si eu am copilarit la tara , insa despre toate astea am invatat acum , sau mai bine zis in ultimii ani .Si am invatat toate astea colindand padurea , mult , cu diferiti oameni care-o cunosc si de la care am invatat si eu la randu-mi . 😉 Timp ptr colindat nu am atata cat mi-as dori , stii bine deja ca ptr a iesi duminica sa colind pe cararuici , sambata trag ca robul …. dar merita satisfactia de dupa , sincer !!
      Te pup si eu !!

  9. Daca am sta un pic si am indeparta toate bunatatile ” contrafacute ” din zilele noastre si am alege sa descoperim si bunatatile primitive din natura, cred ca am avea numai de castigat.
    Am mancat jir, locuind intr-o zona de munte cu paduri de fac de jur-imprejur, si sa stii ca nu am zis nu, asa cum ador orice samanta sau sambure din cele comestibile.
    Cand eram tineri, jucam remi si mancam seminte, iar in momentul in care ramaneam fara seminte si departe de magazine…ne duceam in padure si luam si jir. Un amestec de nuci, alune de padure, jir, seminte de floarea soarelui, dovleac si alte cele, fac minuni pentru oricine dintre noi.
    Pupici, pupici!

  10. In week-endul acesta am fost la munte si am adunat si au o gramajoara de jir. Pana sa vad pe blogul tau aceasta reteta, habar n-am avut ca jirul e comestibil. Stiam ca e pe placul animalelor (al mistretilor de exemplu) dar nu stiam ca si noi il putem consuma. Am sa-l folosesc intr-o prajitura, sa vedem ce iese. Oricum gustul e foarte bun, seamana cu nucile sau alunele de padure mai exact.

    • Ce ma bucur ca ai fost si ai cules jir !!! Mai , porcusorii aia ( mistretii , desigur ; ) ) stiu ei ce stiu !!! 😉
      Si noi am vrut sa iesim ieri pe munte exact din acelasi motiv .Am vrut sa-mi mai culeg jir si sa vad de bureti de fag , dar se pare ca vremea ne-a jucat feste si ne-a tinut in casa :(( .
      Abia astept vesti de la tine .Prajitura nu are cum sa nu iasa un deliciu !! 😉
      O saptamana usoara iti doresc !!

Lasă un răspuns către Magda Adina Anulează răspunsul