Lindenfeld – Satul parasit si povestea scanduricilor mele ….

De ce pozele mele transmit povesti ? 🙂 Pentru ca sunt facute pe niste scandurici care ascund in spatele lor …. adevarate povesti !!! ♥

De mult ma tot gandesc sa fac o postare despre scanduricile mele , insa se pare ca abia acum am reusit sa fac asta . Multe fete m-au intrebat despre scoarta pe care fac pozele sau daca fotografiez pe o masa veche . Ei bine , pe ceea ce fac eu pozele , nu este nici scoarta , nici masa veche , ci niste scandurici aduse din locuri magice, asa cum imi place mie sa le spun.

Cautarea dupa cele mai frumoase scandurici : ) a inceput in luna  martie a anului trecut  , cand , in speranta ca zapada este totusi topita , ne-am aventurat in satul parasit , caci acolo imi doream sa gasesc cele mai frumoase si speciale scandurici .Si acolo le-am gasit !!

Satul se numeste Lindenfeld si a fost un mic satuc de munte asezat intr-un peisaj pitoresc mai mult decat fascinant , iar cei care au vizitat satucul stiu despre ce vorbesc ; ) .

Cu un drum de acces destul de anevoios , dar in acelasi timp foarte frumos avand in vedere ca o parte din el il putem strabate prin padure ( de aici mi-am cules cele mai frumoase conuri si cele mai parfumate ciupercute ; ) ) .

Drumul pana in sat ne ofera o multime de peisaje care mai de care mai frumoase , iar daca prima portiune o strabateti prin padure si va bucurati de racoarea si mirosul acesteia , pe cealalta portiune de drum puteti admira cele mai frumoase dealuri , ci anume deaurile de plus  asa cum mi-a placut mie sa le numesc .

Sunt convinsa ca sunt foarte multe de povestit despre minunatul satuc care candva a fost o asezare plina de viata si voiosie  , o asezare in care  toti locuitorii erau de origine germana si care cu siguranta pastrau traditia cu cea mai mare sfintenie . Eu una mi-as fi dorit sa-l vizitez si sa-i simt fosnetul exact asa cum era in acea perioada , cu oameni si  traditii  , iar atunci , cu siguranta va povesteam mult mai multe decat v-am spus acum , insa , din pacate  nu-i mai putem vizita decat ruinele  care inca transmit parca tot ceea ce a fost candva acolo .

Pe blogul lui Mircea Rusnac puteti gasi multe articole minunate despre ceea ce a fost candva superbul Lindenfeld :

– Povestea ingerului din Lindenfeld;

–Sufletul Lindenfeldului ;

–Amintirile unei foste locuitoare din Lindenfeld ;

–Lindenfeld in Anuarul Socec al Romaniei Mari ;

– Informatiile lui Horst Dieter Schmidt despre Lindenfled ;

Satucul acesta fermecat l-am vizitat  de nenumarate ori , este destul de aproape de orasul nostru ( Caransebes )   , incat ori de cate ori ne-am dorit sa-l vizitam , am facut-o , iar dorinta mea de a gasi niste scandurici magice pe care sa le pot pastra prin intermediul pozelor mele , a devenit realitate .

Asa cum v-am spus in primele randuri , la sf lui martie 2012 ne-am aventurat impreuna cu niste prieteni spre acest satuc .Aceasta a fost prima plimbare in care am dat de zapada 🙂 ( de cele mai multe ori am vizitat satul primavara , vara si toamna ,  insa niciodata nu am dat de zapada ) .

Cu cat urcam mai sus , zapada era tot mai mare , drumul era ingropat in zapada, iar cand paseam pe acolo , ne afundam in aceasta pana la genunchi.Drumul era tot mai inaccesibil , iar speranta noastra scadea cu fiecare pas facut  .Ne era frica ca nu putem ajunge pana-n sat , insa dorinta mea de a  gasi macar o sacandurica  mi-a dat curaj si putere de a pasi mai departe .Eu eram totusi fericita ca aveam bocancii si nu eram uda la picioare ( mai bine zis la talpi :)) , caci zapada trecuse peste bocanci , insa cativa dintre prietenii nostrii erau in adidasi , deci va puteti inchipui cum erau piciorusele lor .Cu chiu cu vai am ajuns in sat , obositi , dar fericiti , am vizitat casutele  ptr a nu stiu cata oara , apoi ne-am oprit la biserica , am tras clopotul 🙂 , ne-am tras sufletul si am facut cateva  poze .

 Drumul de intoarcere insa  , mi-a adus ceea ce am cautat . In gardul unei case  am gasit scandura dorita !! Imi parea rau sa o iau , dar in acelasi timp mi-o doream enorm , pentru ca de fapt , de aceasta data , pentru scandurica venisem.

Intr-un final am luat-o , iar acum ,  de cate ori fac poze pe ea , imi amintesc cu drag de sat si de tot ce este acolo .

M-am gandit sa va arat cateva poze facute pe prima mea scandura ( cea din imaginea de sus )  :

La iesirea din sat ne-am oprit intr-o poienita sa mancam ,  apoi am ales un alt drum de intoarcere .Un drum care mi-a adus in cale alte scandurici , de aceasta data trei .Le-am ales dintr-un acoperis cazut , iar la prima vedere chiar nu mi-au placut fff tare , insa dupa primele poze facute pe ele , am inceput sa le indragesc tot mai mult .

Iar aici puteti vedea  poze facute pe cele 3 scandurici :

Sper din suflet sa va placa aceasta postare despre satucul parasit si desprre scanduricile mele pe care nu le-as schimba cu nicicare alta , iar daca  cumva aveti ocazia ca vreodata sa ajungeti prin aceasta zona si vreti sa-l vizitati , dati de stire , da ? 😉

• Pozele cu aceste peisaje sunt selectate din toate iesirile noastre la Lindenfled , de acolo difera si calitatea lor deoarece sunt si cateva mai vechi si sunt facute cu un alt aparat , iar ptr cateva dintre ele vreau sa-i multumesc si lui Marius  deoarece noi cred ca am sters din greseala o parte din ele , iar daca Marius nu-mi dadea si din pozele facute de el , postarea nu ar mai fi fost asa frumoasa !!! 😉 

Va imbratisez cu drag !!